Bangkok e un oras cu sange fierbinte, care iti mentine atentia concentrata si te copleseste cu stimuli extremi 24 de ore din 24. Desi la prima vedere aduce a Kuala Lumpur, diferenta se simte din prima zi al turului de temple – KL e doar un oras pentru facut bani, Bangkok iti reflecta cultura traditionala ziua si raspunde fanteziilor pe care vesticii le au despre thailandeze noaptea.
Senzatia mea a fost ca imaginea femeilor thailandeze a fost pervertita enorm o data cu acest turism sexual si ca sufletul thai e acum inghitit de afluxul de turisti care il transforma intr-un stereotip, in ceva comercial, neautentic. Eu sunt dovada vie – cand am fost la masaj m-am intrebat daca nu cumva in spatele acestui salon se afla si „altceva” si am regretat un pic pentru ca am plecat din Bangkok fara sa vad celebrul ping-pong show (femei care arunca mingi de ping-pong din vagin si, se pare ca nu numai mingi – sageti, panglici lungi sau lame de barbierit...). Toata lumea merge sa-l vada, pentru ca e „parte din experienta”, insa, pana la urma, un bilet in minus e o sustinere in minus pentru genul asta de show-uri... Se pare ca tipele primesc un salariu de vreo 80 de dolari si doar doua nopti libere pe luna. In Lonely Planet scrie ca prostituatele din Pattaya (supranumit si „the city of devil”) vin din Romania si Moldova (ma intreb daca e si asta tot un stereotip? Cei de la LP au uneori multa imaginatie...), asa ca a fost destul de nostim de fiecare data sa spun ca sunt din Romania. (oricum, cea mai frecventa reactie este: „Really? You’re the first Romanian I meet! Cool!”)
Ziua Bangkokul misuna de turisti cu camera foto in mana, te incurci de ei cand vrei sa faci o poza fara oameni, noaptea isi ia un alt chip, animat de pietele de seara care rasar din senin pe trotuare, unde inainte puteai trece nestingerit. Tentatia shoppingului e maxima pentru ca hainele sunt exotice, deosebite si foarte ieftine. Eu n-am putut rezista tentatiei de a cumpara doua carti (una despre traditiile din centrul thailandei si alta despre budhismul din Myanmar), desi chiar NU aveam nevoie de greutate in plus in rucsac...
Bangkokul e mult mai bine organizat ca infrastructura decat KL, insa locuitorii sunt cel putin la fel de aerieni cand vine vorba sa te indrume – mai mult, nu vorbesc engleza sau vorbesc o engleza atat de curioasa ca nu ii intelegi tu pe ei...
Senzatia mea a fost ca imaginea femeilor thailandeze a fost pervertita enorm o data cu acest turism sexual si ca sufletul thai e acum inghitit de afluxul de turisti care il transforma intr-un stereotip, in ceva comercial, neautentic. Eu sunt dovada vie – cand am fost la masaj m-am intrebat daca nu cumva in spatele acestui salon se afla si „altceva” si am regretat un pic pentru ca am plecat din Bangkok fara sa vad celebrul ping-pong show (femei care arunca mingi de ping-pong din vagin si, se pare ca nu numai mingi – sageti, panglici lungi sau lame de barbierit...). Toata lumea merge sa-l vada, pentru ca e „parte din experienta”, insa, pana la urma, un bilet in minus e o sustinere in minus pentru genul asta de show-uri... Se pare ca tipele primesc un salariu de vreo 80 de dolari si doar doua nopti libere pe luna. In Lonely Planet scrie ca prostituatele din Pattaya (supranumit si „the city of devil”) vin din Romania si Moldova (ma intreb daca e si asta tot un stereotip? Cei de la LP au uneori multa imaginatie...), asa ca a fost destul de nostim de fiecare data sa spun ca sunt din Romania. (oricum, cea mai frecventa reactie este: „Really? You’re the first Romanian I meet! Cool!”)
Ziua Bangkokul misuna de turisti cu camera foto in mana, te incurci de ei cand vrei sa faci o poza fara oameni, noaptea isi ia un alt chip, animat de pietele de seara care rasar din senin pe trotuare, unde inainte puteai trece nestingerit. Tentatia shoppingului e maxima pentru ca hainele sunt exotice, deosebite si foarte ieftine. Eu n-am putut rezista tentatiei de a cumpara doua carti (una despre traditiile din centrul thailandei si alta despre budhismul din Myanmar), desi chiar NU aveam nevoie de greutate in plus in rucsac...
Bangkokul e mult mai bine organizat ca infrastructura decat KL, insa locuitorii sunt cel putin la fel de aerieni cand vine vorba sa te indrume – mai mult, nu vorbesc engleza sau vorbesc o engleza atat de curioasa ca nu ii intelegi tu pe ei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu