"Sărumâna, Vasilică..."

De pe 1 decembrie, toată comunitatea vagabonzilor din Bucureşti care îşi câştigă existenţa expunând la metrou cartoane cu "mi-e foame", certificate medicale şi recitând "Luceafărul" sau texte pe care ajungi, ca şi călător, să le înveţi pe de rost, renunţă la orice altă marcă şi iese la înaintare cu ACELAŞI colind, an după an - "Deschide, uşa, creştine"... Începi să faci alergie la cântecul ăsta sau pur şi simplu nu îl mai auzi sau... te pufneşte râsul când se cântă în alt context, cum am păţit eu şi mama Leone la concertul lui Hruşcă.
Azi-dimineaţă, în tramvaiul 41, am dat peste o altă modalitate de cerşit de sezon, scoasă pe piaţă de timpuriu. Un puştan de vreo zece ani purta legat într-o eşarfă la piept un mieluţ mic şi alb care adulmeca în dreapta şi în stânga pe toţi călătorii de care era, fără voie, atins de stăpân. M-am trezit cu boticul roz pe umărul meu, acompaniat de un glas care ne ura: "Sărumâna, Vasilică, să vă luaţi maşină mică. Haideţi, puneţi mâna pe Vasilică". Maşina mică nu e tocmai visul bucureşteanului care are multe de făcut şi nu îşi permite să piardă ore întregi în trafic, un elicopter ar fi util.
Tradiţia spune că, în noul an, dacă vezi prima dată un miel alb, vei avea un an bun, dacă vei vedea unul negru, va fi un an nefavorabil. Până la anul mai este, dar ca să fie siguri că ne cresc şansele să trecem la "etapa următoare" a mijloacelor de locomoţie şi că îşi strâng banii de Crăciun, posesorii de miei au ieşi din timp cu "norocul" pe piaţă...