joi, 31 octombrie 2013


Decalogul excursiilor în deșert - așa cum l-am învățat noi...

Familia ne lasă să dormim cât vrem și ni-l dă pe Ayoub, un puști de 18 ani, drept companie la micul-dejun. Suntem asigurați de milioane de ori că trebuie să ne simțim ca la noi acasă și că, la întoarcerea din deșert, e musai să rămânem din nou la ei.

Promitem! și ne mutăm la vecinul lor, Ali care organizează excursii în Sahara... 

Mic-dejun cu Ayoub

Ce am învățat despre negocierea unei excursii în deșert și punerea în practică:


1.      A se prefera întotdeauna transportul cu mașini, nu cu animale. Nouă ne-au dat două cămile tinere, cum spunea ghidul nostru „neobișnuite să muncească” care mugeau și grohăiau a protest de fiecare dată când trebuiau înhămate și li se punea în spate enorma greutate – cortul, apă, oale, mâncare... Îmi era groaznic de milă, mă simțeam vinovată pentru fiecare lucrușor pe care l-am luat în plus! Uitați de experiența exotică de genul... „mergem cu cămilele, cum mergeau și beduinii” pe care am luat-o eu în calcul, cu mașinile oricum ajungeți în locuri mai izolate. Alături de cămile, trebuie să mergeți pe jos și, deși peisajul este spectaculos pentru noi, turiștii, de fapt e doar un fel de plimbare prin spatele satului. În două zile nu poți ajunge prea departe...

Orășelul Tamegroute, în drum spre deșert 

2.      Stabiliți clar unde și cum veți merge. Noi ne-am imaginat că vom merge PE cămile, însă în situația de față ieșea din discuție... 

Dromaderii noștri

3.      Verificați înainte prețurile pe net. Negociind, mai puteți reduce din preț. În cazul nostru, se pornise de la 2300 Dirhami (200 euro) – 2 nopți, 2 persoane și am obținut 1800 Dirhami (160 de euro).

4.      E posibil ca ghidul să vă solicite să cumpărați apă la plecarea în excursie pretextând că aceasta nu a fost inclusă în preț - deși la plecarea din Zagora era clar că toate cheltuielile sunt curpinse în prețul plătit agenției.

5.      Atenție cum negociați transportul din oraș până în oază și retur (noi ne am pomenit că plecăm cu un bus care aducea oamenii de la piață, iar retur am așteptat de ni s-au lungit urechile dupa un taxi...

6.      Nu luați cu voi lucruri în plus – ghidul ne-a pregătit toată mâncarea – trei feluri pe zi. Nu aveai când să ronțăi din eventualele provizii din rucscac. N-am avut timp nici măcar să îmi schimb hainele în cele două nopți de stat în deșert.

7.      Eșarfele sunt piesa de echipament esențială – pe cap, în jurul nasului și al gurii dacă nu vreți să scrâșniți două săptămâni nisip.

8.      Aveți grijă ce aparat foto luați cu voi. Recomand unul ieftin, gata să fie aruncat după ce și-a făcut datoria în deșert sau pur și simplu folosiți telefonul. Aparatul meu, un compact foarte bun de la Sony a refuzat să se mai deschidă din a doua zi „de deșert” din cauza nisipului care s-a strecurat în mecanismul obiectivului... așa că n-am putut fotografia una dintre cele mai colorate părți ale excursiei – nunta lui Moatacim!

9.      O ideee bună ar fi să solicitati ghidului să vă indice locurile pe care ați convenit să le vedeți....... atenție la reperele din jur: munți, relee sau zgomot de mașini care vă indică faptul că vă învârtiți în cerc...)


10.      Răbdare, răbdare. În zonele mai tradiționale, lucrurile nu merg ca la noi în Europa (nici măcar ca în satele noastre...), orarul pentru autobuze e un fel de noțiune SF neinventată încă, oamenii nu se grăbesc, transportul pe care îl aștepți vine „când vrea Allah” și până atunci nu ai ce face... În plus, oamenii nu înțeleg de ce atâta grabă pe europeni...   

Tamegroute. Pe strasse - Cafe Sahara

În sătucul M'Hmid, locul de plecare a "caravanelor" turistice

Se poate înnopta într-o... să-i zicem "pensiune" construită din pământ

O luăm la picior, prin spatele satului

Și tot mai departe, în deșert


Niciun comentariu:

About

toateBlogurile.ro