miercuri, 2 octombrie 2013


Sânge și glorie în Meknes, cu Moulay Ismail în rolul principal

Întâlnire consultativă între sultanul Moulay Ismail al Marocului și Ludovic Regele Soare. Pe ordinea de zi – politici de stat.

-          Măria Ta, depinde pe ce parte dorm, cât de proastă mi se pare cafeaua și ce culoare are mantia cu care am chef să mă arăt – e mai comod așa, curtenii au învățat: când mă îmbrac în galben, îi decapitez direct din doi în doi, când e verde le mai ascult smiorcăiala, la roșu se sinucid cu toții...

-          Sultane... mai relaxează-te și Domnia Ta, prea ești stresat...

-          Încerc, frate de cârmuire... Am un harem de 500 de neveste da’ de la o vreme mi se nasc numai fete... și băieții slabi și urâți!!! Pe fete le ștrangulez din start, la băieți le-o tai... ce, îmi stric sămânța degeaba?

-          Stresul, alimentația, sultane...

-          Știi ce m-ar liniști? Când am fost la Paris... am zărit o puicuță, mă scuzi - prințesă, din Curtea dumitale...  Nu mi-o dai matale la harem, de nevastă? Eu zic să ne înfrățim ca națiuni, te faci și mata musulman...

De unde stând într-o ureche și judecând drept tragem concluzia că realitatea nu era tocmai obiectul preferat de studiu al sultanului Moulay Ismail... -  o combinație dintre megalomania lui Ceaușescu și apetitul pentru sânge al lui Vlad Țepeș (fără publicitatea aferentă asocierii cu Saga vampirească).

Moulay Ismail a condus Marocul 55 de ani, până pe la 1720, menținându-l unit și a mutat capitala de la Fes la Meknes, urmatoarea noastra destinatie. Se preteaza la o plimbare de o zi, mai mult nu aveti ce face in zona.

Pentru a marca începutul domniei sale, Moulay Ismail a atarnat 700 de capete pe zidurile orasului Fes, dezlantuindu-si regimul de teroare. A fost odata ca niciodata... cand in fiecare zi pe la opt-noua dimineata curtenii lui Ismail se adunau la palat tremurand – ofiterii de rang inalt, guvernatorii, servitorii, toti in picioarele goale pentru a afla daca o vor mai duce inca o zi: daca sultanul e acasa sau in deplasare, daca e in dispozitie buna sau nu, daca poarta galben - culoarea tendintelor ucigase...

Ismail se delecta cu un harem de 500 de femei care ii făceau sute de copii. Nu toti treceau insa de evaluarea paterna – fetele erau omorâte din start, baietii care nu ii placeau erau mutilati.

Autoritatea ii era aparata de o armata de 30.000 de soldati sudanezi care strabateau tara mentinand triburile sub supraveghere – o armata a pacii... 

Moulay Ismail se considera un fel de Ludovic al XIV-lea marocan si insista ca Meknesul sa fie considerat Versailles-ul Marocului... Sultanul i-a propus chiar monarhului francez sa se plece in fata Islamului si sa-i dea de nevasta una dintre printese, propunere politicos refuzata... doar nu era sa-si vada Ludovic nepotul castrat...

Dincolo de asta, Moulay Ismail avea si o latura artistica, un spirit de Mesterul Manole – a început remodelarea Meknesului pentru a-l transforma în capitală, iar când sclavii mureau, erau folosiți ca materiale de construcții și zidiți în pereții viitoarelor clădiri.

Meknesul e acum un cimitir de cladiri imense inconjurate de un zid de 25 de kilometri... care trebuia sa ingradeasca, potrivit proiectului initial, 30 de palate regale, 20 de porți, moschei, cazărmi și grădini ornamentale...



Moulay Ismail era oricand gata de război (Moulay Ismail nu doarme, el asteapta...). Ca atare, capitala sa trebuia sa fie pregatita - a construit un rezervor imens de apa si un granar pentru a asigura alimentarea in caz de asediu. Constructiile sale uriase nu au fost insa niciodata umplute.




 Bulevarde în interiorul fostului grânar 


 Șerpașii... adică încântătorii de șerpi... sau de șerpoaice

 

 Meserii liberale în Maroc

Facebook, anyone?

Niciun comentariu:

About

toateBlogurile.ro