Culoarea pielii e in Indonezia bijuteria numarul unu. Toate cremele din superamarketuri sunt pentru albitul pielii (ba se gaseste chiar si ceai pentru albit pielea), indonezienii se imbraca pana in dinti de teama soarelui care ii va bronza si isi compara constant intre ei nuanta bruna a pielii. Cei mai negriciosi sunt ironizati, cei mai deschisi la culoare, admirati. "Gosia hitam!" exclama colega dayak a Gosiei si isi apropie pielea pentru comparatie. Dayacii se bucura de una dintre cele mai deschise nuante de piele din Indonezia, javanezii se resemneaza la culoarea lor intunecata.
Cu obisnuita nemultumire umana care te face sa iti doresti ceea ce nu ai, indonezienii isi slutesc farmecul lor de papusi brune cu zambet sclipitor, acoperindu-si fata cu creme albe care le dau un aspect tribal...
Nu as merge atat de departe incat sa-i numesc rasisti... e doar o chestiune de gust, de estetica...
Nici nasul lor mic, delicat nu le convine. In schimb, sunt morti de admiratie dupa nasul meu care iese cu tupeu la inaintare... asa ca intorc capetele pe strada, de pe motocicleta sau din masina si striga "cantik!" (frumoasa!)
Cu obisnuita nemultumire umana care te face sa iti doresti ceea ce nu ai, indonezienii isi slutesc farmecul lor de papusi brune cu zambet sclipitor, acoperindu-si fata cu creme albe care le dau un aspect tribal...
Nu as merge atat de departe incat sa-i numesc rasisti... e doar o chestiune de gust, de estetica...
Nici nasul lor mic, delicat nu le convine. In schimb, sunt morti de admiratie dupa nasul meu care iese cu tupeu la inaintare... asa ca intorc capetele pe strada, de pe motocicleta sau din masina si striga "cantik!" (frumoasa!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu