Familia ne lasă să dormim cât vrem și ni-l dă pe Ayoub, un
puști de 18 ani, drept companie la micul-dejun. Suntem asigurați de milioane de
ori că trebuie să ne simțim ca la noi acasă și că, la întoarcerea din deșert, e
musai să rămânem din nou la ei.
Promitem! și ne mutăm la vecinul lor, Ali care organizează
excursii în Sahara...
Mic-dejun cu Ayoub
Ce am învățat despre negocierea unei excursii în deșert și
punerea în practică:
1. A
se prefera întotdeauna transportul cu mașini, nu cu animale. Nouă ne-au dat
două cămile tinere, cum spunea ghidul nostru „neobișnuite să muncească” care
mugeau și grohăiau a protest de fiecare dată când trebuiau înhămate și li se
punea în spate enorma greutate – cortul, apă, oale, mâncare... Îmi era groaznic
de milă, mă simțeam vinovată pentru fiecare lucrușor pe care l-am luat în plus!
Uitați de experiența exotică de genul... „mergem cu cămilele, cum mergeau și
beduinii” pe care am luat-o eu în calcul, cu mașinile oricum ajungeți în locuri
mai izolate. Alături de cămile, trebuie să mergeți pe jos și, deși peisajul
este spectaculos pentru noi, turiștii, de fapt e doar un fel de plimbare prin
spatele satului. În două zile nu poți ajunge prea departe...
Orășelul Tamegroute, în drum spre deșert
2. Stabiliți
clar unde și cum veți merge. Noi ne-am imaginat că vom merge PE cămile, însă în
situația de față ieșea din discuție...
Dromaderii noștri
3. Verificați
înainte prețurile pe net. Negociind, mai puteți reduce din preț. În cazul nostru, se pornise de la 2300 Dirhami (200 euro) – 2 nopți, 2 persoane
și am obținut 1800 Dirhami (160 de euro).
4. E
posibil ca ghidul să vă solicite să cumpărați apă la plecarea în excursie
pretextând că aceasta nu a fost inclusă în preț - deși la plecarea din Zagora
era clar că toate cheltuielile sunt curpinse în prețul plătit agenției.
5. Atenție
cum negociați transportul din oraș până în oază și retur (noi ne am pomenit că
plecăm cu un bus care aducea oamenii de la piață, iar retur am așteptat de ni s-au
lungit urechile dupa un taxi...
6. Nu
luați cu voi lucruri în plus – ghidul ne-a pregătit toată mâncarea – trei
feluri pe zi. Nu aveai când să ronțăi din eventualele provizii din rucscac.
N-am avut timp nici măcar să îmi schimb hainele în cele două nopți de stat în
deșert.
7. Eșarfele
sunt piesa de echipament esențială – pe cap, în jurul nasului și al gurii dacă
nu vreți să scrâșniți două săptămâni nisip.
8. Aveți
grijă ce aparat foto luați cu voi. Recomand unul ieftin, gata să fie aruncat
după ce și-a făcut datoria în deșert sau pur și simplu folosiți telefonul.
Aparatul meu, un compact foarte bun de la Sony a refuzat să se mai deschidă din
a doua zi „de deșert” din cauza nisipului care s-a strecurat în mecanismul
obiectivului... așa că n-am putut fotografia una dintre cele mai colorate părți
ale excursiei – nunta lui Moatacim!
9. O
ideee bună ar fi să solicitati ghidului să vă indice locurile pe care ați convenit
să le vedeți....... atenție la reperele din jur: munți, relee sau zgomot de
mașini care vă indică faptul că vă învârtiți în cerc...)
10. Răbdare,
răbdare. În zonele mai tradiționale, lucrurile nu merg ca la noi în Europa
(nici măcar ca în satele noastre...), orarul pentru autobuze e un fel de noțiune SF neinventată
încă, oamenii
nu se grăbesc, transportul pe care îl aștepți vine „când vrea Allah” și până
atunci nu ai ce face... În plus, oamenii nu înțeleg de ce atâta grabă pe
europeni...
Tamegroute. Pe strasse - Cafe Sahara
În sătucul M'Hmid, locul de plecare a "caravanelor" turistice
Se poate înnopta într-o... să-i zicem "pensiune" construită din pământ
O luăm la picior, prin spatele satului
Și tot mai departe, în deșert
