Singură, la zece dimineața cu lacul. Printr-o vale, urcă turmele de oi. Munții se rotesc în jur și de pe creastă coboară ceața. Am căutat aproape oră traseul, sărind din bolovan în bolovan, pe o pistă falsă – probabil un traseu mai vechi, șters, care nu fusese refăcut.
„Nu cumva dumneavoastră erați ieri la Galeș?” „Ba da”. „Mă miram eu, chiar îi spuneam soțului că de mult n-am mai văzut pe cineva așa de dimineață”, spune tanti Maria pe care am luat-o în mașină la plecare din Cârnic până în Nucșoara. A stat două săptămâni cu soțul sus la turmă – ea la oi și soțul la berbeci. „ Sunt separați că acu intră berbecii în oi și nu ne convine că fată iarna și numai câte unu-doi, trebuie să stai după ele… Așa, îi alegem și îi băgăm mai încolo, prin septembrie”. Au 200 de oi, adunate de la tot satul și le duc sus, pe Valea Rea. Îi spun că nu mi-e atât de teamă de urs, cât de câinii de la stână și mă liniștește că dacă strigă la ei, nu-mi fac nimic. „Mai vine ursul, ia câte o oaie, dar cel mai rău e când intră lupul. Lupul dacă îl lași, îți omoară toate oile, chiar dacă nu poate să le mănânce. Ursul ia oaia și se duce. O dată, m-a prins lupul fără câini. A simțit că nu sunt câinii și nici nu s-a clintit de acolo. Luasem un țol în mână și așa făceam de sus până jos doar-doar o pleca. Soțul nici nu m-a crezut. Cum să steie lupul acolo să nu plece?” Mă lămurește că lupul și ursul fug dacă văd om pe cărare și că nu atacă decât dacă îl prindem „cum zicem noi, pe hoit, când o vânat ceva și mănâncă”. Tanti Maria crește vaci și bivoli și ne-a lăsat numărul de telefon, dacă ne mai întoarcem să venim în vizită, să ne dea brânză de bivoliță.
Un comentariu:
am avut si eu o experienta cu cainii de la o stana si nu a fost chiar asa cum spunea Tanti Maria.norocul a fost ca eram mai multi si am putut tine cainii la distanta cu niste bete.cu strigatul...nimic.
Trimiteți un comentariu