Jakarta

Jakarta, centrul lumii mele asiatice, cel putin pentru moment. Un centru al haosului in trafic, in relatiile interumane. La capitolul trafic e tragic, dar in ceea ce priveste contactul cu oamenii, haosul ia forma unui farmec aparte. Indonezienii zambesc mult, te ajuta cu placere si nu pentru bacsis. Unii au vrut sa faca poze cu noi, asa cum scrie prin ghiduri. La randul meu, am pozat niste figuri indoneziene minunate, de copii.

In Jakarta, strada se traverseaza pe oriunde (e de un haos pitoresc minunat de amuzant), trebuie doar sa iti impui dorinta, lucru pentru care scoala Bucurestiului e mai mult decat utila. Oricum, ceea ce numim noi haos in capitala e chiar organizare in toata regula fata de Jakarta.

Totusi... lumi diferite - Jakarta are ceea ce Bucurestiul nu va avea niciodata... Etajul 53 al hotelului unde stau imi ofera o priveliste nocturna minunata, plina de lumini si in perpetua miscare (in Romania nici nu stiu daca exista cladiri cu 50 de etaje). In Jakarta sunt o multime, dar este o tara a contrastelor, ca intreaga Asie - multi oameni traiesc in cocioabe, mai rau decat in Romania.

Viata e ieftina aici - 3 lei o masa de pranz cu care te saturi, 0,5 lei un bilet de autobuz, intrarea la muzeu - 1,5 lei... O vacanta in Asia de Sud est trebuie pusa in practica, macar o data in viata pentru a simti aceasta atmosfera atat de aparte.

Am vizitat monumentul national al Indoneziei, Monas, supranumit si ultima erectie a lui Soekarno - presedintele Indoneziei care a proclamat Independenta fata de olandezi in 1945. Foarte inalt, un singur lift in care incapeau 11 persoane si o coada imensa, am stat cam o ora la rand. Apoi, cea mai mare moschee din SE Asiei - intr-adevar foarte mare... dar nu se compara cu cele din Instanbul. O arhitectura plata, in stilul cladirilor comuniste, fara mozaicuri frumos colorate, doar foarte incapatoare.

Cam asta pentru astazi, nu cred ca am timp sa pun si poze - conexiunea e groaznica