TropaTrop: Copil indonezian

Despre calatorii de la Mircea Eliade citire...

O călătorie este, întotdeauna, o invitaţie la gândire. Se gândeşte mult mai viu, mai intens şi mai spontan călătorind decât în cele mai concentrate ceasuri de biliotecă. Voiajul descoperă antene noi spiritului de observaţie, potentează interesul pentru lumea exterioară şi în acelaşi timp uşurează reculegerea, animă viaţa interioară. Altfel cunoşti oamenii călătorind şi altfel îi cunoşti în celelalte zile. Întâlnirea oamenilor şi peisagiilor străine te sileşte să gândeşti proaspăt, fără formule şi judecăţi stereotipe.

O călătorie stimulează toate facultăţile interioare: te face mai atent la viaţa din jurul tău, mai generos, mai încrezător în oameni. Nicăieri nu înveţi să cunoşti mai adânc şi mai limpede oamenii decât într-o călătorie. S-ar spune că eşti investit atunci cu un dar de ghicire cu o facultate de a descoperi adevărurile şi sufletele – dar pe care viaţa de toate zilele într-un oraş – unul şi acelaşi – îl uzezază şi îl anihilează.

Oamenii care călătoresc mult sunt mai feriţi de cele mai grave păcate ale civilizaţiei noastre: dogmatismul, opacitatea, îngustimea. Numai călătorind mult, adică întâlnind şi cunoscând oameni pe cari altminteri nu i-ai fi întâlnit sau nu te-ar fi interesat niciodată – numai călătorind te poti dezbăra de dogmatismul acela sterp, de rigurozitatea şi siguranţa oarbă cu care judeci până atunci lumea şi oamenii.

Stând pe loc, având aceleaşi program, întâlnind aceeaşi oameni, văzând aceleaşi străzi, cetind aceleaşi ziare – înţelegerea se uzează, simpatia şi curiozitatea se mediocrizează, spiritul critic se osifică. Începi să judeci lumea printr-un singur criteriu, sau începi să te dezinteresezi de ea si să n-o mai judeci deloc.

Mircea Eliade
29 iunie 1933

TropaTrop

Labels

duminică, 16 august 2009

Copil indonezian

Niciun comentariu:

About

Pages - Menu