Trei zile pana la plecare. Ca un rac ce sunt, ma sperii, ma ingrozesc, necunoscutul ma ataca de peste tot si imi vine sa fac cale intoarsa spre calmul vietii previzibile din Bucuresti. Incerc sa ma linistesc, ma cunosc de ceva vreme si stiu ca sunt nostalgica si sentimentala si ca necunoscutul ma atrage in aceeasi masura in care ma sperie. Orice moneda are doua fete... si, evident, ceea ce voi invata din aceasta calatorie va fi mult mai valoros decat ceea ce as fi putut descoperi in sase luni in Bucuresti.
Racul din mine s-a zbarlit abia dupa ce Leone a plecat (ultima plasa de siguranta), lasandu-si prezenta subtila peste tot prin casa.
Acum voi descoperi ce sunt cu adevarat – un calator, in cautare de aventuri sau doar o visatoare. Sunt intr-adevar capabila sa traiesc astfel de experiente sau aveam doar nevoie de aspiratia spre ceva? Bursa in Indonezia nu este doar calatoria spre celalat capat al lumii, ci si experienta de a fi complet singura, fata in fata cu mine insami. Mai degraba experimentul din care sper sa iasa la iveala cine sunt.
3 comentarii:
Uite asa se va intalni Raluca cu cea mai buna prietena a ei din copilarie: ea insasi. Ai grija insa, cel mai bun prieten poate deveni cel mai nasol dusman daca nu-l tratezi cu respectul cuvenit. Enjoy the trip, Alice! : )
Mercic, Dinu, filosoful la filosofie se cunoaste :). Cred ca te-a inspirat Robert... O sa fiu atenta sa nu ma zgarii cu clestii mei de rac. :)
>:D<
Trimiteți un comentariu