Bucureştiul e plin de oameni interesanţi... Din galeria tipului care comentează meciuri imaginare în autobuz şi care e un adevărat spectacol (spun cei care l-au auzit), astazi, în drum spre serviciu, mi se opreşte privirea pe colecţia de cruci şi mătănii vizibilă mai sus, care n-ar avea nici un farmec fără insigna cu Maica Domnului (fiecare cu fanii lui...). Scot discret aparatul foto din geantă să imortalizez altarul la purtător al mamaiei din imagine.
Bunicuta mai are, insa, si o alta imagine de impartasit publicului de ocazie. Nici bine nu plecăm de la Aviatorilor, că se întoarce spre o doamnă de lângă ea şi începe o poveste încâlcită despre o pensie la care are dreptul şi, fireşte, nu i se dă, în care e implicat şi preşedintele Ligii Naţionale pentru Apararea Drepturilor Omului, Alexandrina Gătej, fina preşedintelui Băsescu - "o beţivancă ordinară", repetă de mai multe ori mamaia cu evlavia la vedere.
- "Eu zic să-i daţi în judecată!" se implică o voce dintre călători.
Mamaia mai arunca ceva cuvinte "pioase" la adresa presedintelui, il amesteca si pe Ceausescu in discutie si tot ce a construit el si "n-or sa faca astia" (e clasic, stiu)... si incepe sa recite o poezie probabil compusa de ea si menita sa exprime toate frustrarile si nemultumirile prezentului, un amestec de viata grea, pretul painii, politicieni, inceputa cu memorabilul "Basescu, ca sef de tara/ Nu te bate, dar te-omoara".
Coboara din autobuz, continuand sa recite. Calatorii adera usor la mesajul mamaiei, comentand in urma ei. "Da, ce le ştie baba, le zice bine!"... Inutil sa mai spun... eternul roman, iubitor de poezie!
Ce ne-am face fara ei: curajosii, senilii care isi permit sa fie aparte - sau n-au incotro!
Mai jos, un filmulet care surprinde atat de bine lumea noastra, dar mai ales sanatatea gratis din spatele unui hohot de ras, de care de cele mai multe ori uitam sa beneficiem.
Bunicuta mai are, insa, si o alta imagine de impartasit publicului de ocazie. Nici bine nu plecăm de la Aviatorilor, că se întoarce spre o doamnă de lângă ea şi începe o poveste încâlcită despre o pensie la care are dreptul şi, fireşte, nu i se dă, în care e implicat şi preşedintele Ligii Naţionale pentru Apararea Drepturilor Omului, Alexandrina Gătej, fina preşedintelui Băsescu - "o beţivancă ordinară", repetă de mai multe ori mamaia cu evlavia la vedere.
- "Eu zic să-i daţi în judecată!" se implică o voce dintre călători.
Mamaia mai arunca ceva cuvinte "pioase" la adresa presedintelui, il amesteca si pe Ceausescu in discutie si tot ce a construit el si "n-or sa faca astia" (e clasic, stiu)... si incepe sa recite o poezie probabil compusa de ea si menita sa exprime toate frustrarile si nemultumirile prezentului, un amestec de viata grea, pretul painii, politicieni, inceputa cu memorabilul "Basescu, ca sef de tara/ Nu te bate, dar te-omoara".
Coboara din autobuz, continuand sa recite. Calatorii adera usor la mesajul mamaiei, comentand in urma ei. "Da, ce le ştie baba, le zice bine!"... Inutil sa mai spun... eternul roman, iubitor de poezie!
Ce ne-am face fara ei: curajosii, senilii care isi permit sa fie aparte - sau n-au incotro!
Mai jos, un filmulet care surprinde atat de bine lumea noastra, dar mai ales sanatatea gratis din spatele unui hohot de ras, de care de cele mai multe ori uitam sa beneficiem.
2 comentarii:
Autorul acestui articol foloseste o logica remarcabil de slaba. Incalca orice notiune legata de demnitatea umana si dreptul la propria imagine. Scriitura este inconsistenta.
Oricine are dreptul sa-si creeze imaginea care il reprezinta, asa cum toti avem dreptul de a observa si de a avea o opinie despre ceea ce vedem...
Trimiteți un comentariu