Amman/Iordania intro

Tropa Trop  începe să se dezmorțească ușor-ușor după o hibernare prelungă… și dă cu ochii de… un haos plin de viață și amuzant în Souq-ul principal din Amman.

Sărbătorile de iarnă petrecute printre musulmani au devenit un obicei care speram că se va mai repeta, așa că am luat bilete la RyanAir (130 euro dus-întors de persoană, rezervate cu 6 luni înainte), ne-am ținut pumnii ca piloții să nu facă vreo grevă de ultim moment și ca bagajele noastre să ajungă în siguranță și am plecat spre Iordania! Cu bagajele au fost ceva emoții pentru că după aterizare am petrecut cam o oră și jumătate la coadă la viză (40 JD=50euro), timp în care rucsacurile noastre au ajuns pe bandă, s-au învârtit fără să fie revendicate și au fost până la urmă debarasate și depozitate într-un loc despre care nimeni nu știa clar unde se află… așa că, întrebând din om în om încă vreo jumătate de oră, împreună cu ceilalți pasageri români, le-am descoperit… întregi.

La fel de întregi speram să rămânem și noi în contact cu traficul din Amman care se desfășoară conform regulii ”mica înțelegere”, așa că… dacă vrei să treci strada, trebuie să demonstrezi că într-adevăr ești hotărât să treci strada și șoferii se vor opri lângă piciorul tău chiar la timp, fără să-ți facă vreo zgârietură. Nu te aștepta, însă, ca cineva să dea prioritate la trecerea de pietoni (chiar marcată), doar semafoarele se mai respectă; în rest, cu sau fără trecere de pietoni, toată lumea traversează când vrea și pe unde vrea, cu condiția să dea dovadă de determinare. Chiar ne întrebam cum traversează bătrânii strada în Amman: 1. din cauza traficului și 2. din cauza trotuarelor foarte înalte, minim 40 cm.

Ajunși în oraș, nimerim peste un taximetrist, reușim să-i arătăm adresa (e chiar în centru, lângă Rainbow Street) și ne relaxăm că în curând vom fi la hostel. Doar că… taximetristul nu știe exact unde să ne ducă. Ajungem pe Rainbow street, dar de Nomads Hotel se pare că nu a auzit nimeni, ne învârtim ceva timp în cerc până când îi plătim omului și încercăm să ne descurcăm singuri via GPS și întrebat din om în om. Iordanienii vorbesc engleză așa și așa, dar sunt foarte doritori să ajute și în curând dăm și peste Nomads Hotel foarte simpatic, bebeluș în industria hotelieră, deschis doar în urmă cu 4 luni pe o stradă plină cu magazine care vând animale (pești, papagali colorați, căței, pisici – frumoși și foarte triști, ținuți în cuști).

Recomand hostelul (https://www.booking.com/hotel/jo/nomads-amman.ro.html) e curat, în centru, are prețuri rezonabile, mic dejun minimal cu fructe, sandvișuri cu unt și dulceață și cel mai mare avantaj e că întâlnești și alți ”nomazi” cu care poți împărți un taxi dacă aveți traseu comun sau poți afla informații importante pentru restul călătoriei.

Amman-ul e un oraș foarte plăcut, atmosfera amintește de Tanger și restul Marocului. Geografic vorbind, e așezat pe coline ceea ce devine un atu la orele de rugăciune ale musulmanilor când muezinii formează un cor polifonic, amplificat și murmurat în canon din toate văgăunile Amman-ului. Același atu transformat în instrument muzical nu mai e la fel de amuzant când devine aparat de fitness – un stepper nesfârșit – rânduri și rânduri de scări sau străzi în pante abrupte urcă și coboară pe dealurile orașului, transformându-l într-un loc numai bun de cantonament pentru maratoane montane (story from another life…) sau pentru dat jos burta de bere (aici ajută și musulmanii care nu consumă alcool). Orice tortură are, însă, și satisfacții – urcând nesfârșitele scări descoperi niște încântătoare ganguri semicirculare cu mici bărulețe și terase cochete, hoteluri ascunse și magazine de suveniruri.

De sus, Amman-ul arată ca un stup de albine, ca un mușuroi de furnici, cu case albe, înghesuite, crescute parcă unele din altele. Forfota asta de organism energic se vede cel mai bine de pe deal, de la Templul lui Hercule – Amman Citadel - un complex arheologic de pe vremea când orașul era colonie romană și se numea Philadephia (nume dat inițial de greci) și se simte cel mai bine în punctul cel mai jos al Amanului, în Souq, pe lângă Teatrul Roman și Nyphaeum. Totul e uimitor: sunetele, mirosurile, tarabele cu fructe și legume, alunele prăjite în mașini speciale, care se învârt mereu (cam cum ar fi betonierele la noi ;), oamenii care trag de cărucioare sau își strigă ofertele în portavoce. Amestecul colorat de mirodenii, eșarfe, plasticării, bomboane și baclavale, tarabe cu porumb fiert și tarabe cu sucuri… gherete cu șaorma și, în partea mai spilcuită, magazine cu aur. În acest haos hipersenzitiv l-am descoperit pe prietenul nostru care făcea un fel de mici șaorma cu creier și ficat (60 piaștri =  1 euro) – cum ficatul e cam singurul tip de carne pe care îl mănânc cu plăcere, m-a cucerit din prima și am rămas clienți fideli! Și tot din acest haos, dintr-un morman de haine amestecate pe o pătură întinsă pe jos am luat primul suvenir: niște șalvari albaștri din mătase care mi-au plăcut atât de mult încât i-am folosit toată călătoria pe post de turban!

În plus… nu v-am spus… Amman-ul e un oraș care pe alocuri arată ca o groapă de gunoi ceea ce pentru un artist e… aur! J  La fiecare colțișor, în fiecare șanț, lângă fiecare treaptă, pentru un ochi de vânător se găsește câte un ciob colorat, un șiret, o pietricică, un nasture pierdut, o bucată de metal strivită, un sâmbure interesant… aș sta câteva săptămâni în Amman numai să umblu pe străzi, să adun ”gunoaie” și să fac lucrări! Și… o altă slăbiciune de-a mea: e plin de plante multicolore, arbuști cu flori, multe suculente din care nu m-am putut abține să nu adopt și pentru acasă – una dintre ele a fost recoltată chiar la început, în drum spre Aqaba, așa că tot restul călătoriei m-am plimbat cu o plantă în rucsac – subiect numai bun pentru început conversația și câștigat simpatia localnicilor, dar despre asta vom mai povesti…

Și acum... poze!

         

Antrenament cardio, coborând (și urcând) spre piață:

Ei, cam așa vei evolua dacă scapi teafăr de traficul din Amman

Da... după moda occidentală... Amsterdamul are un ”semn” similar mult-fotografiat!

Teatrul Roman

Magazin de suverniruri în Souq

Sandviș cu creier = 1 euro

Vedere de la Templul lui Hercule

Mușuroiul de furnici

Amman by night - luna plină în Rac, pentru cunoscători

haoleu...

S-au aprins luminile de Crăciun, varianta exotică

Unul dintre pasajele cu scări și cafenele 

Fereastra unei cafenele ruptă din Serai

Grafitti pe peretele de vizavi

Vedere din interior cu turban din șalvari asortat ;)

Viața din Souq

”Betoniera” care prăjește alune

Vânzătorii de prăjituri la o gustare

Atmosfera in centrul Amman ului

Sandvis cu creier