marți, 24 septembrie 2013


Debarcarea în Africa - Melilla, portul de legatură cu Spania. Oujda, o păcăleală


Oare de aici vin bețele colorate de la Maroco?....

Etapa telenovelistică din educația mea dă roade – mă descurc să vorbesc în spaniolă pentru că aproape nimeni în Malaga, nici măcar tipa de 20-25 de ani de la ghişeul din port unde se vând bilete spre ţărmul Marocan nu vorbeşte engleza. Altfel am fi aflat că puteam pleca spre Maroc chiar în seara în care am ajuns în Malaga... (cu o cursă Acciona, în jur de miezul nopţii care ajunge în Melilla pe la 6-7 am).

Burta de balenă a feribotului aşteaptă să fim vărsaţi înăuntru din interminabilă şi dezordonată coada…  Leo încearcă inutil să vrăjească o spaniolă creață, dar rămân la categoria zâmbete pentru că toate alternativele pe care i le propune  – english, french, italian sunt respinse. Non-verbal, maybe?


În zori, pe un alt continent...

Feribotul ne leagănă o noapte întreagă şi în dimineaţa următoare ne trezim în lumea exotică a carpetelor de perete – palmieri, castele roşietice, ca de pământ, o frontieră dezolantă care îmi aminteşte de Cambogia. Trebuie luat un taxi până în Nador şi un bus până în Oujda.

Fată, nu ne-am oprit la DUTY FREE

În autogări îmi regăsesc lumea mea arabă – enervantă şi savuroasă. Negustorii ambulanţi – mulţi sunt copii – urcă şi coboară din autobuze ca şi cum s-ar plimba pe o străduţă aglomerată, plină de turişti. Cutii de carton cu biscuiţi, cu CD-uri, cornete cu alune şi migdale ni se plimba prin faţă.


Oujda, piața centrală

Oujda a fost o întârziere inutilă în explorarea Marocului – un orăşel provincial, cu un bazar aglomerat şi murdar şi o stradă ceva mai scuturată plină cu magazine de aur. Eu sunt oricum încântată de tot ce văd, de palmierii care se unduiesc sus, pe cer, de medina (zona veche a fiecărui oraş în Maroc), de tarabele încărcate cu fructe… 

În Maroc non-musulmanii nu au voie în moschee, așa că am tras cu ochiul...


Dar ce bucurie să descopăr străduţele murdare pe care sunt aruncate resturi de papiote de mătase, de toate culorile, cu aţa cât firul de păr din care meşteşugarii locali fac şireturi împletite tot mai groase sau țes haine.

      -   Ce frumos! Putem să luăm câteva?  mă aplec pe vine, pun mâna direct pe ele… bacteriile, hepatită şi toţi monştrii cu care te sperie lumea când vrei să călătoreşti într-o zonă exotică dau bir cu fugiţii!
     -    Oui, tu peux prendre…


Marocanii mă văd aşa încântată încât îmi dau resturile lor cele mai consistente de papiote. Spiritul practic e şi el la cote minime pentru că rucsacul de doar 30 de litri e deja supraîncărcat cu viaţa mea pe 17 zile.

 La shopping

 Un picioruș de vițel, să ne poarte noroc? 

Pâinicile vândute peste tot pe stradă le-am mâncat goale, atât de bune mi s-au părut!

Niciun comentariu:

About

toateBlogurile.ro