Vedea-te-as la Babes, jigaraie indracita!

Bestia devoratoare de kilometri din mine nu poate sta locului. Adulmeca harta si se zgaieste hamesita la insule indepartate, podisul Tibet, America de Sud, fiordurile scandinave. Ce-ar mai rupe lantul...
Cum voi avea toata viata la dispozitie sa ma ingrop in zile care seamana una cu cealalta, serviciu si responsabilitati de om mare, o s-o las libera sase luni in Asia de Sud-Est, spre care ii tot sticleau ochii curiosi, sa cotrobaie printre insule si sa scarpine vulcanii in crestet.
Inainte de asta, insa...
Bestia trebuie sa isi ia ceva precautii medicale. Nu ca ar transmite ea ceva turbare care te face sa lasi jobul si, in loc sa bagi banii in masina, sa investesti in experienta vietii tale... Ar fi bine daca ar fi molipsitor! Dar, nu... e vorba de vaccinurile necesare pentru calatoriile in Asia: impotriva hepatitei A si B, febrei tifoide, meningitei si difteriei care se cam simt la buzunar, valorand in total peste 600 de lei, dar te scapa de griji.
Detalii tehnice: substantele miraculoase se gasesc la Farmacia Doina din spatele magazinului Unirea. In Bucuresti, exista doar doua locuri „la stat” unde iti poti face vaccinurile: Victor Babes si Centrul de Vaccinari internationale de langa Cismigiu. La Babes consultatia e 100 de lei (doar pentru aplicarea unor vaccinuri!), iar la Centrul de Vaccinari nu au vaccinurile! Hai noroc, monser, noi sa fim sanatosi!
Mai mult, la Babes am nimerit cand d-na doctor era in concediu si, fiind de neinlocuit, nu exista nimeni care sa ma poata vaccina in perioada respectiva. Asa ca timpul a trecut... si voi pleca fara ultima doza de vaccin hepatita A+B...
Daca aveti nevoie de vaccinari, cel mai simplu este sa cumparati fiolele si sa mergeti cu ele la medicul de familie. Se fac cate doua, la interval de zece zile. Eu am optat pentru vaccinarea rapida pentru hepatita: 0, 7 si 21 de zile, desi ma indoiesc ca in Indonezia voi mai gasi ultima doza pentru rapel.
Noroc cu tarisoara noastra, ca suntem obisnuiti cu apa de robinet prin care inoata diverse bacterii si shaworma de la coltul strazii: imi spunea Andreea de la Ambasada Indoneziei ca bursierii din Europa de Est sunt mult mai rezistenti la boli decat cei din Vest si ca invata mai usor limba. Traiasca!

Decolăm spre aventură!

Am intrat pe ultima sută de metri până la cea mai tare experienţă din viaţa mea: şase luni în Indonezia, unul dintre locurile pe care le fixezi cu privirea pe hartă şi te întrebi dacă vei ajunge vreodată acolo.
Timp de jumătate de an voi studia pictura şi voi fura meşteşug (olărit, prelucrare metale, pictură pe textile) la Institutul de Arta din Yogyakarta (în limba bahasa indonesia se numeşte Institut Seni, spre încântarea colegei omonime de la Business Standard care s-a văzut patroana artei într-o limbă îndepărtată).
În funcţie de finanţe, sper să mă pot plimba prin ţările învecinate Indoneziei care te fac să te gândeşti la masaj şi plaje senine: Malaezia, Thailanda, Filipine sau poate... Australia. La un moment dat m-am gândit că aş putea merge iarna să schiez la Nagano, în Japonia, dar după o sumară documentare mi-am dat seama că ar fi muult prea scump. Si neaparat spectaculosul Singapore.

Indonezia este cea mai mare ţară arhipelag din lume, având 18.100 de insule (dintre care 6.000 nelocuite) şi ocupă locul patru în lume la densitatea populaţiei. Doar capitala, Jakarta, are aproape nouă milioane de locuitori.

Denumirea "Indonezia" vine din grecescul indos şi nesos, adică "Marile Pământuri de la est de India". Este o republică prezidenţială care şi-a declarat independenţa faţă de Olanda în 1945.

Elementele reprezentative pentru cultura indoneziană sunt batik-ul - pictarea materialului textil, gamelan-ul - instrument muzical de percuţie care arată ca nişte oale înşiruite una după alta, teatrul de păpuşi wayang kulit la care se folosesc păpuşi bidimensionale şi dansurile Ramayana.

Cu toate fotografiile de paradis, Indonezia este o ţară în care oamenii trăiesc foarte prost şi am fost avertizată că voi fi tratată ca o "albă" plină de bani, numai bună de exploatat. Avantajul meu e ca stiu si cum e in tabara cealalta - si in Romania sunt restaurante care practica preturi diferite fata de clientii straini. Prima abilitate pe care sper să mi-o dezvolt este cea de a negocia.

1 RON= 3,350.74 rupii indoneziene. O bere costa aproximativ 2.000 de rupii.

Indonezia este, în mare parte, musulmană, celebra insulă Bali fiind o enclavă hindusă. Grupările extremiste dezvoltă oarece activitate prin zonă, dovadă atentatele recente din Jakarta (atacurile din Bali din 2005 au ruinat turismul local), dar să sperăm că le-a ajuns şi că în următoarea perioadă vor sta liniştiţi.

Aşadar, pe 13 august, decolăm spre aventură!

Piosenie de actualitate

Bucureştiul e plin de oameni interesanţi... Din galeria tipului care comentează meciuri imaginare în autobuz şi care e un adevărat spectacol (spun cei care l-au auzit), astazi, în drum spre serviciu, mi se opreşte privirea pe colecţia de cruci şi mătănii vizibilă mai sus, care n-ar avea nici un farmec fără insigna cu Maica Domnului (fiecare cu fanii lui...). Scot discret aparatul foto din geantă să imortalizez altarul la purtător al mamaiei din imagine.
Bunicuta mai are, insa, si o alta imagine de impartasit publicului de ocazie. Nici bine nu plecăm de la Aviatorilor, că se întoarce spre o doamnă de lângă ea şi începe o poveste încâlcită despre o pensie la care are dreptul şi, fireşte, nu i se dă, în care e implicat şi preşedintele Ligii Naţionale pentru Apararea Drepturilor Omului, Alexandrina Gătej, fina preşedintelui Băsescu - "o beţivancă ordinară", repetă de mai multe ori mamaia cu evlavia la vedere.
- "Eu zic să-i daţi în judecată!" se implică o voce dintre călători.
Mamaia mai arunca ceva cuvinte "pioase" la adresa presedintelui, il amesteca si pe Ceausescu in discutie si tot ce a construit el si "n-or sa faca astia" (e clasic, stiu)... si incepe sa recite o poezie probabil compusa de ea si menita sa exprime toate frustrarile si nemultumirile prezentului, un amestec de viata grea, pretul painii, politicieni, inceputa cu memorabilul "Basescu, ca sef de tara/ Nu te bate, dar te-omoara".
Coboara din autobuz, continuand sa recite. Calatorii adera usor la mesajul mamaiei, comentand in urma ei. "Da, ce le ştie baba, le zice bine!"... Inutil sa mai spun... eternul roman, iubitor de poezie!

Ce ne-am face fara ei: curajosii, senilii care isi permit sa fie aparte - sau n-au incotro!
Mai jos, un filmulet care surprinde atat de bine lumea noastra, dar mai ales sanatatea gratis din spatele unui hohot de ras, de care de cele mai multe ori uitam sa beneficiem.