Cine spune că nu ne acceptăm prezentul și personalitatea, ca
națiune, probabil n-a trecut vara asta pe lângă Cazinoul din Constanța…
Acceptarea de sine e, acolo, cât se poate de evidentă – un fel de ridicat din
umeri, dat brațele în lături „asta e, ăștia suntem, atâta putem” (da’ Mazăre,
lasă, că-i băiat bun, Mazăre, ține cu constănțenii). Altfel cum poți să-i faci
uneia dintre cele mai frumoase clădiri din România, mâncată de mucegai,
invadată de porumbei, cu tavanele crăpate și geamurile sparte, program de
vizitare, scris pe fațadă, cu litere ca de supermarket? Să ne lăudăm cu
indolența și să așteptăm să ne pice vreo soluție…
Pe dinăuntru, Cazinoul e un mini-platou de filmare pentru
„Pirații din Marea Neagră”, gata să se destrame. Dacă n-ar fi atâta lume în
șlapi, la bustu’ gol, care rânjește pentru aparatul foto de pe scările
somptuoase, de lângă ferestrele care dau spre mare, m-aș uita în jur după vreo
contesă cu găvanele ochilor goale care își târâie fără sunet rochia de bal. Sau
dincolo, pe scaun, își întinde rădăcinile de alge o fată singură, întoarsă cu
spatele la petrecere. Bătrânul amiral
hohotește și-și scarmănă păienjenii din barbă. Vreun ofițer își spune: „acum
sau niciodată” – afară, dincolo de ferestrele-scoică îl așteaptă marea… mâine
vaporul pleacă, trebuie să… Pe deasupra
capului fâlfâie porumbeii care au cuibărit între stucaturi, natura cotropește
simplu orice vanitate...
„Cazinoul, simbolul
Constanței, un monument în paragină” este, să înțeleg, cea mai bună idee de
marketing care le-a venit în minte culturiștilor de la Minister (de care
aparține acum clădirea). Bonus: literele roșii înfipte pe fațadă ca și colții
lui Dracula într-un fund de american. N-ar fi o idee chiar atât de rea dacă am
lăsa la intrare câte doi lei pentru renovarea lui – cred că s-ar face mai
repede decât așteptând potcovitul puricilor la Ministerul Culturii, cel puțin
teoretic... Cum n-ar fi o idee atât de rea ca centrul vechi al Constanței, din
jurul pieței Ovidiu, transformat tot în virtutea cotropirii naturale în cartier
țigănesc și aflat în aceeași stare de degradare ca și Cazinoul, să fie gestionat
mai centralizat și să-i fie scos la lumină talentul turistic. În alte țări se
poate – în Gdansk, Polonia, zona portului a fost dată spre închiriere
artiștilor și transformată în inima petrecerilor din oraș. Cu miș-maș-urile de
rigoare, și centrul vechi al Capitalei s-a mișcat…
Casa cu lei
În Constanța, trăiește spiritul Stanbulului, a unui oraș cu
vânzoleală de negoț și de arbore genealogic în care se amestecă, greci, turci,
armeni, vântul miroase a plecare, din geamie hogea încă mai răgușește chemând
musulmanii la rugăciune… Dincolo de terasele lui Mazăre și de Mamaia golirii
buzunarelor viteză, Constanța ar merita să joace cartea turismului cultural,
cum o fac Brașovul și Sighișoara.
Geamia și vedere din turn
Cartierul vechi
