In Fes imi pun toata franceza la bataie ca sa vorbesc la telefon cu Abdessamad, student la master in fizica nucleara, bun musulman si gazda noastra pentru doua nopti.
Daca vi se pare ca metrourile din Bucuresti sunt ticsite, faceti o vacanta in Maroc si mergeti cu autobuzul. Lumea se urca si coboara doar prin fata, ceea ce genereaza un frecus permanent. Masa umana e turtita inainte si inapoi, nici n-ai unde sa cazi!
In apartament, Abdessamad are o camera micuta, unde vantul sufla pe sub ferestre si usa. Doua saltele simple, asezate pe jos, un dulap mic cu camasi calcate si o comoda cu un laptop pe care facebookul sta in permanenta deschis. Pe peretele de langa, un poster al unei conferinte de fizica nucleara. Ne-a cedat noua camera pentru cele doua nopti, cu saltele cu tot si s-a mutat pe canapeaua din hol. In cealalta camera locuiesc trei studenti, fiecare cu salteaua lui, peretii tapetati cu imagini ale echipelor de fotbal.
Am dat impreuna o tură prin cartier, am mâncat un bol cu melci într-un sos sărat și ne-am intors „acasa” sa gatim tajine!!!
Cu gasca lui Abdessamad
Fascinantul fel
traditional din nordul Africii, manusa-de-bucatarie pentru Master-șefe moderne
care n-au chef să-și condimenteze părul cu miresme de mâncare și nici să sară
din schema garderobei:
- Arunci cateva legume (vinete, dovlecei, morcovi,
ceapa, etc) si condimente in vasul special si il uiti pe flacara mica vreo ora
si jumatate (merge si cu carne de pui) - nu-ti mananca timp, iti respecta silueta si e
foarte gustos – fara grasimi si cu maximum de vitamine din legumele coapte in
atanorul „tajine”-ului (felul de mancare si vasul au aceeasi denumire.
Ar fi o problema: pentru aceasta mancare trebuie sa aveti un
vas de tajine, asa ca… faceti planul pentru vacanta de iarna in Maroc sau dati-ne de veste si va aducem noi la
urmatoarea calatorie!!!
Cand tajine-ul se
declara gata, ne strangem in jurul mesei si ne apucam, gospodărește, de treaba.
Cu mana. Rupem din
painicile marocane si le folosim pe post de lingura… o sa va povestesc mai tarziu cum am mancat si
cus-cus cu mana, in sudul mai traditional, langa desert…
Abdessamad planuieste sa termine masterul, sa isi gaseasca
un serviciu si sa se insoare. Poate chiar sa plece in strainatate, cu profesia
lui de inginer de fizica nucleara… Ne arata poze cu prietena, o sprancenata
frumoasa in hijab cu imprimeu de leopard.
Acum Abdessamad e in Belgia.
Un om foarte bun. Asa e cand mergi cu couchsurfing (Cum spune prietena
mea, Gosia: daca n-as face autostopul, n-as fi asa convinsa ca oamenii sunt
buni). In seara urmatoare, il scoatem noi la masa. E tacut, pare ca nu prea i-a
mers bine in timp ce noi ne-am plimbat toata ziua prin Fes. La facultate,
studentii au facut greva - probleme cu banii, cu bursele… Ne spune trist ca el ar fi trebuit sa
plateasca masa asta…
Cea mai frumoasa parte a calatoriei, cea din desert, unde am nimerit cum mai bine nu se putea la o nunta marocana, i se datoreaza tot lui care ne-a recomandat rudelor din oraselul Zagora, de peste munti...
Cea mai frumoasa parte a calatoriei, cea din desert, unde am nimerit cum mai bine nu se putea la o nunta marocana, i se datoreaza tot lui care ne-a recomandat rudelor din oraselul Zagora, de peste munti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu