Sânge și glorie în Meknes, cu Moulay Ismail în rolul principal

Întâlnire consultativă între sultanul Moulay Ismail al Marocului și Ludovic Regele Soare. Pe ordinea de zi – politici de stat.

-          Măria Ta, depinde pe ce parte dorm, cât de proastă mi se pare cafeaua și ce culoare are mantia cu care am chef să mă arăt – e mai comod așa, curtenii au învățat: când mă îmbrac în galben, îi decapitez direct din doi în doi, când e verde le mai ascult smiorcăiala, la roșu se sinucid cu toții...

-          Sultane... mai relaxează-te și Domnia Ta, prea ești stresat...

-          Încerc, frate de cârmuire... Am un harem de 500 de neveste da’ de la o vreme mi se nasc numai fete... și băieții slabi și urâți!!! Pe fete le ștrangulez din start, la băieți le-o tai... ce, îmi stric sămânța degeaba?

-          Stresul, alimentația, sultane...

-          Știi ce m-ar liniști? Când am fost la Paris... am zărit o puicuță, mă scuzi - prințesă, din Curtea dumitale...  Nu mi-o dai matale la harem, de nevastă? Eu zic să ne înfrățim ca națiuni, te faci și mata musulman...

De unde stând într-o ureche și judecând drept tragem concluzia că realitatea nu era tocmai obiectul preferat de studiu al sultanului Moulay Ismail... -  o combinație dintre megalomania lui Ceaușescu și apetitul pentru sânge al lui Vlad Țepeș (fără publicitatea aferentă asocierii cu Saga vampirească).

Moulay Ismail a condus Marocul 55 de ani, până pe la 1720, menținându-l unit și a mutat capitala de la Fes la Meknes, urmatoarea noastra destinatie. Se preteaza la o plimbare de o zi, mai mult nu aveti ce face in zona.

Pentru a marca începutul domniei sale, Moulay Ismail a atarnat 700 de capete pe zidurile orasului Fes, dezlantuindu-si regimul de teroare. A fost odata ca niciodata... cand in fiecare zi pe la opt-noua dimineata curtenii lui Ismail se adunau la palat tremurand – ofiterii de rang inalt, guvernatorii, servitorii, toti in picioarele goale pentru a afla daca o vor mai duce inca o zi: daca sultanul e acasa sau in deplasare, daca e in dispozitie buna sau nu, daca poarta galben - culoarea tendintelor ucigase...

Ismail se delecta cu un harem de 500 de femei care ii făceau sute de copii. Nu toti treceau insa de evaluarea paterna – fetele erau omorâte din start, baietii care nu ii placeau erau mutilati.

Autoritatea ii era aparata de o armata de 30.000 de soldati sudanezi care strabateau tara mentinand triburile sub supraveghere – o armata a pacii... 

Moulay Ismail se considera un fel de Ludovic al XIV-lea marocan si insista ca Meknesul sa fie considerat Versailles-ul Marocului... Sultanul i-a propus chiar monarhului francez sa se plece in fata Islamului si sa-i dea de nevasta una dintre printese, propunere politicos refuzata... doar nu era sa-si vada Ludovic nepotul castrat...

Dincolo de asta, Moulay Ismail avea si o latura artistica, un spirit de Mesterul Manole – a început remodelarea Meknesului pentru a-l transforma în capitală, iar când sclavii mureau, erau folosiți ca materiale de construcții și zidiți în pereții viitoarelor clădiri.

Meknesul e acum un cimitir de cladiri imense inconjurate de un zid de 25 de kilometri... care trebuia sa ingradeasca, potrivit proiectului initial, 30 de palate regale, 20 de porți, moschei, cazărmi și grădini ornamentale...

Moulay Ismail era oricand gata de război (Moulay Ismail nu doarme, el asteapta...). Ca atare, capitala sa trebuia sa fie pregatita - a construit un rezervor imens de apa si un granar pentru a asigura alimentarea in caz de asediu. Constructiile sale uriase nu au fost insa niciodata umplute.

 Bulevarde în interiorul fostului grânar 

 Șerpașii... adică încântătorii de șerpi... sau de șerpoaice

 

 Meserii liberale în Maroc

Facebook, anyone?

Primul „tajine” – acasă la Abdessamad

In Fes imi pun toata franceza la bataie ca sa vorbesc la telefon cu Abdessamad, student la master in fizica nucleara, bun musulman si gazda noastra pentru doua nopti. 

Daca vi se pare ca metrourile din Bucuresti sunt ticsite, faceti o vacanta in Maroc si mergeti cu autobuzul. Lumea se urca si coboara doar prin fata, ceea ce genereaza un frecus permanent. Masa umana e turtita inainte si inapoi, nici n-ai unde sa cazi!

In apartament, Abdessamad are o camera micuta, unde vantul sufla pe sub ferestre si usa. Doua saltele simple, asezate pe jos, un dulap mic cu camasi calcate si o comoda cu un laptop pe care facebookul sta in permanenta deschis. Pe peretele de langa, un poster al unei conferinte de fizica nucleara. Ne-a cedat noua camera pentru cele doua nopti, cu saltele cu tot si s-a mutat pe canapeaua din hol. In cealalta camera locuiesc trei studenti, fiecare cu salteaua lui, peretii tapetati cu imagini ale echipelor de fotbal.

Am dat impreuna o tură prin cartier, am mâncat un bol cu melci într-un sos sărat și ne-am intors „acasa” sa gatim tajine!!! 

 Cu gasca lui Abdessamad

Fascinantul fel traditional din nordul Africii, manusa-de-bucatarie pentru Master-șefe moderne care n-au chef să-și condimenteze părul cu miresme de mâncare și nici să sară din schema garderobei:

-         Arunci cateva legume (vinete, dovlecei, morcovi, ceapa, etc) si condimente in vasul special si il uiti pe flacara mica vreo ora si jumatate (merge si cu carne de pui) -    nu-ti mananca timp, iti respecta silueta si e foarte gustos – fara grasimi si cu maximum de vitamine din legumele coapte in atanorul „tajine”-ului (felul de mancare si vasul au aceeasi denumire. 

Ar fi o problema:  pentru aceasta mancare trebuie sa aveti un vas de tajine, asa ca… faceti planul pentru vacanta de iarna in Maroc sau dati-ne de veste si va aducem noi la urmatoarea calatorie!!!

Cand tajine-ul  se declara gata, ne strangem in jurul mesei si ne apucam, gospodărește, de treaba. Cu mana. Rupem din painicile marocane si le folosim pe post de lingura…  o sa va povestesc mai tarziu cum am mancat si cus-cus cu mana, in sudul mai traditional, langa desert…

Abdessamad planuieste sa termine masterul, sa isi gaseasca un serviciu si sa se insoare. Poate chiar sa plece in strainatate, cu profesia lui de inginer de fizica nucleara… Ne arata poze cu prietena, o sprancenata frumoasa in hijab cu imprimeu de leopard.

Acum Abdessamad e in Belgia.  Un om foarte bun. Asa e cand mergi cu couchsurfing (Cum spune prietena mea, Gosia: daca n-as face autostopul, n-as fi asa convinsa ca oamenii sunt buni). In seara urmatoare, il scoatem noi la masa. E tacut, pare ca nu prea i-a mers bine in timp ce noi ne-am plimbat toata ziua prin Fes. La facultate, studentii au facut greva - probleme cu banii, cu bursele…  Ne spune trist ca el ar fi trebuit sa plateasca masa asta…

Cea mai frumoasa parte a calatoriei, cea din desert, unde am nimerit cum mai bine nu se putea la o nunta marocana, i se datoreaza tot lui care ne-a recomandat rudelor din oraselul Zagora, de peste munti...

Medina din Fes, unde lucrurile frumoase au o poveste

În Fes m-aș pierde vreo două luni de zile, ferită într-un cotlon al timpului, la capătul vreunui gang unde se bate pielea pentru genți sau migălesc bijuteriile din argint.

La intrarea în medina

Medina Fesului e o cetate a meșteșugurilor, o încurcătură de străduțe, ganguri și intrânduri boltite unde mii de mâini împletesc, găuresc, bat, străpung, frământă și meșteresc lucruri frumoase – genti din piele sau cârpă, covoare, haine, fesuri, eșarfe, bijuterii. Ca și zona turistica din Kathmandu, medina din Fes e pentru mine paradisul cumpărăturilor!

Negustori

       Cum se face pâinea

Aș muta Facultatea de Arte Decorative chiar in atelierele din medină. Un an aș sta să trec pe la fiecare în parte, să învăț cum se fac lucrurile cu mâinile mele, câte ore încap într-o geantă, câte luni de ucenicie pentru un lucru care la noi, în Europa, nu înseamnă decât contravaloarea unei sume de bani și o funcționalitate. Aici, în schimb, are și o poveste.

 Sunt ateliere transmise din generație în generație, cu o varietate imensă de modele…   Mergi în cerc fără să-ți dai seama prin haosul medieval, inundat de culoare; dacă ceva ți-a plăcut, cumpără-l, altfel nu vei mai găsi niciodată drumul înapoi. În medina locuiesc peste 200.000 de oameni și pielăria, argintăria și produsele din lemn de cedru făcute de ei se vând în souk-urile (piețele) din tot Marocul. Vopsitorii, tăbăcarii și argintarii folosesc încă metode străvechi – intoducerea producției pe scară largă nu se face (nici n-ar avea sens) din cauza lipsei de spațiu în medina.

Aprovizionarea

Supraaglomerarea este oricum una dintre problemele micului orășel medieval, aflat în pericol de deteriorare, asemenea Veneției – deșeurile toxice sunt deversate în râuri și în sistemul de canalizare și micile (dar numeroasele) utilaje folosite de meșteșugari produc vibrații cu efect negativ asupra vechilor clădiri. În prezent, se află în desfășurare un program UNESCO, în parteneriat cu Banca Mondială și guvernul italian pentru refacerea și consolidarea medinei...

Așa se preiau afacerile familiei... - ar fi bine, însă, deși statutul femeii s-a îmbunătățit mult în ultimii ani, tot băieții sunt cei care duc mai departe afacerile. Conform legii islamice a succesiunii, fetele primesc doar jumătate din moștenirea pe care o primesc fiii 

 Cotloane

  Și ca  în orice orășel medieval... luuuuume, luuuume!!!

De-ale călătorilor spre Fes…

Cine a mai fost prin zone arabe/musulmane ştie că în autogară nu trebuie să se arunce să plătească la primul ghişeu, nici să ia bilet de la binefăcătorul care încearcă să te împacheteze în primul autobuz care pleacă – nu există aşa ceva, majoritatea pleacă atunci când sunt pline! Aşa că întrebăm la mai multe ghişee, eventual şi la şofer şi comparăm preţurile… răbdare, răbdare...

Marocanii au un obicei lăudabil când pleacă la drum – merindele nu sunt doar pentru ei, ci şi pentru cei de-alături. E bine, ca turişti, să faceţi la fel. Pe Leo l-a alimentat o marocanca simpatică de pe acelaşi rând de scaune cu chipsuri şi seminţe.  În orice autogară găsiţi alune, migdale şi seminţe, expuse direct la praf… aşa că uitaţi de ambalaje sau gel dezinfectant, vă garantez că romanii au sistemul imunitar gata să nimicească tot! Fructele sunt cele mai potrivite pentru a servi călătorii din jur – dacă vă îndurați, pentru că mandarinele micuțe, picate din soare, au un gust care nu se compară cu aroma fadă pe care o cumpărăm în România.

Suburbiile Fesului, din autobuz

Autobuzul din Oujda ne lasă aparent într-o suburbie a Fesului, unde sare pe noi o haită de şoferi de taxi, luntre şi punte să ne ducă la hotelul nostru, în centru… care e depaaaaarte! Nu chiar aşa departe, am ajuns cu câteva stații de autobuz local și apoi pe jos, doar întrebaţi de Bab Boujloud – e alfa și omega în ghemul de ganguri al medinei.

Bab Boujloud

McDonald’s, primul popas în Fes (ca să dăm de gazda noastră, Abdessamad). Nu mă ating de el în Bucureşti. Când călătoresc, însă, devine un hub al tuturor  necesitaţilor – sală de aşteptare, cantină studenţească, duș, Internet. Pe lângă asta, în Maroc pare să ţină loc şi de bibliotecă unde liceenii și studenții se întâlnesc ca să-şi facă temele. Aşa că peste cartofi prăjiţi rătăciţi pe masă, stropi de ketchup şi firimituri se foiesc caiete, cărţi, pixuri şi tablete. 

Ce văd studenții din Fes la leneveala dintre cursuri