Am batut țărmul în lung şi-n lat în căutarea unei scoici pe care să mi-o agăț la gât. Nimic. Nisipul e lins de valuri, plaja lată servește drept teren de fotbal, ca orice stradă mai încăpătoare din oraș. N-o fi sezonul scoicilor. În depărtare... se vede Saleh....orașul piraților...
Mi se rotesc ochii printr-un labirint albastru, mă învârt ca
o giruetă cu aparatul foto în mână, cum o fi să locuiești aici, între pereții
de cer, dincolo de care se deschide oceanul... albastru, albastru... cum o fi
dacă blocul din fața blocului meu din București ar fi albastru? Dacă s-ar vărsa
o cisternă de albastru peste el în loc de ploaie?
din vechea fortăreață a Rabatului
Saleh... sună aventuros... orașul piraților... De sus, din
cetatea albastră, pun mâna streașină și mă uit peste ocean, de parcă i-aș vedea
venind... întâi un catarg negru de sub orizont, apoi vasul cu totul, cu burta
navei plină de giuvaiere... aspri,
întorși din singurătate.
În Rabat nu mai sunt pirați, dar în ceva din asprimea oamenilor, din străzile murdare, dezlânate trăiește spriritul punților de vas, duhnind a pește și a zoaie, al prăduitorilor temuți pe toate mările... care ajung acasă și de-abia așteaptă să plece... care trăiesc cu cruzime astăzi, vânând cum vânează animalele pentru că până la noapte bracazul s-ar putea zdrobi de stânci...
Mă fascinează ferestrele Marocului, cred că o să fac un post doar cu portretele ferestrelor
În Rabat, capitala administrativă a Marocului ne găzduiește
Salim.
Salim-pașa, cum l-am botezat în secret. Rafinat, discret și
cu apă caldă în apartameeeeent! (În Maroc apa caldă nu e chiar ușor de găsit,
mai ales într-o călătorie low-cost...)
Salim-pașa ne ia cu mașina de la gară deși stă la doi pași,
ne servește cu vin și cârnăciori, ne comandă pizza și împarte cu noi prăjitura
făcută de fata care în fiecare sâmbătă îi pune apartamentul la punct. Tatăl lui
e francez, mama marocancă... Salim și-a făcut studiile în Franța, însă pare că îi place să ducă o viață cu iz boem în Maroc...
La Salim-pașa
El ne-a zis despre festivalul de muzică Mawazine, o ocazie
excelentă să vizitați Marocul și să împușcați doi iepuri – vedeți Rabatul la
pachet cu o săptămână de concerte gratis!!!
La plecare, vrem să bem un vin cu Salim... Din păcate,
ajungem cam târziu la Carrefour: secțiunea dedicată vânzării de vinuri se
închide la ora 20.00. Încercăm la buticurile din zonă și ne trezim jonglând cu
limba franceză și cu moravurile musulmanilor nebăutori de alcool.
-
Est-ce que vous avez du vin?
-
Vin? Vingt quoi?
-
?!!!! du vin, pour boire...
-
Vingt pour voir?...
Hm... prea complicat.
Spre vechea fortăreață a Rabatului
În loc de concluzie...
Un comentariu:
Interesant de trait concertul si sa orbekai prin medina....
Trimiteți un comentariu