În Oujda am avut şi cea mai „negative” experienţa de couchsurfing.
Gazda noastră – un student marocan de treabă, cu un talent deosebit pentru limbi străine. Casa noastră pentru o noapte – un apartament superb într-o zonă rezidenţială, cu două băi, două camere uriaşe şi o vedere extraordinară de la înălţime… cumpărat de mama lui Sami, business-woman în Casablanca, să stea băiatul cât o fi student, să înveţe în oraşul care îi place...
Problema era modul în care studentul nostru şi un prieten reuşeau să transforme aceasta „pleaşcă” a vieţii într-un tomberon. Coji de mandarine, mandarine începute şi aruncate pe parchet, pături și canapele care nu fuseseră spălate vreodată, îmbâcsite de murdărie, pâinici întregi aruncate şi mucegăite în colţuri… totul împachetat într-un miros greu.
Fac orice sacrificii pentru a călători, chiar dacă ar fi să dorm pe stradă (în Bangkok au închis gara peste noapte în timp ce eu dormeam înăuntru), dar aici mi-e greu să îmi dau seama cum am supravieţuit până dimineață. Deşi am stat de vorbă toată seara, ne-am străduit să nu atingem nimic, târziu ne-am strecurat în sacii de dormit şi am încercat să dormim. Pentru Leo era prima experienţă cu couchsurfing – o maximă bilă albă pentru că a mai dat o şansă sistemului!
Pe couchsurfing n-am putut să îi dau calificativul „positive”, am scris ”neutral”. Gazda s-a supărat, bineînţeles. Sunt, însă, cu conştiinţa împăcată pentru că şi alţi călători trebuie să ştie situaţia reală pe care şi-o asuma. Chiar dacă ospitalitatea înseamnă că omul ne pune la dispoziţie condiţiile lui normale de viaţă, referinţele sunt tocmai pentru că următorii călători să poată face o selecţie cât mai informată...
Gazda noastră – un student marocan de treabă, cu un talent deosebit pentru limbi străine. Casa noastră pentru o noapte – un apartament superb într-o zonă rezidenţială, cu două băi, două camere uriaşe şi o vedere extraordinară de la înălţime… cumpărat de mama lui Sami, business-woman în Casablanca, să stea băiatul cât o fi student, să înveţe în oraşul care îi place...
Problema era modul în care studentul nostru şi un prieten reuşeau să transforme aceasta „pleaşcă” a vieţii într-un tomberon. Coji de mandarine, mandarine începute şi aruncate pe parchet, pături și canapele care nu fuseseră spălate vreodată, îmbâcsite de murdărie, pâinici întregi aruncate şi mucegăite în colţuri… totul împachetat într-un miros greu.
Fac orice sacrificii pentru a călători, chiar dacă ar fi să dorm pe stradă (în Bangkok au închis gara peste noapte în timp ce eu dormeam înăuntru), dar aici mi-e greu să îmi dau seama cum am supravieţuit până dimineață. Deşi am stat de vorbă toată seara, ne-am străduit să nu atingem nimic, târziu ne-am strecurat în sacii de dormit şi am încercat să dormim. Pentru Leo era prima experienţă cu couchsurfing – o maximă bilă albă pentru că a mai dat o şansă sistemului!
Pe couchsurfing n-am putut să îi dau calificativul „positive”, am scris ”neutral”. Gazda s-a supărat, bineînţeles. Sunt, însă, cu conştiinţa împăcată pentru că şi alţi călători trebuie să ştie situaţia reală pe care şi-o asuma. Chiar dacă ospitalitatea înseamnă că omul ne pune la dispoziţie condiţiile lui normale de viaţă, referinţele sunt tocmai pentru că următorii călători să poată face o selecţie cât mai informată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu