Singapore - oaza vestica in colorata Asie

Singapore a fost un mic soc cultural dupa ce am locuit timp de sase luni in Indonezia, Yogyakarta care nu e cel mai libertin loc din lume si daca iesi in maieu pe strada te fluiera baietii pentru ca nu e considerat "sopan" (politicos) - trebuie sa ai umerii acoperiti.
Calatoria mea a inceput cu o oaza vestica in colorata Asie. In Singapore se vorbeste engleza, placutele cu numele strazilor sunt la locul lor, cat se poate de clare si la metrou auzi ca in Londra: "Please, mind the gap"... Asa ca am asimilat Singapore oarecum cu imaginea Londrei, mai ales cand m-am plimbat pe malul raului, cu toate vaporasele care se perindau incoace si incolo. Sar din peisaj si-ti sucesc gatul cladirile imense care se termina in nori si designul futurist.
M-am asteptat sa gasesc in Singapore nebunie (mai ales dupa ceea ce am citit in Lonely Planet - se pare ca autorii scriu cartile din fantezie), un fel de Jakarta sau de Surabaya cu trafic aglomerat, dar, poate si datorita sarbatorii noului an chinezesc, orasul era literalmente gol, liniste, lume relaxata, bule peste tot si mai ales sexi-asiatice. Moda feminina din Asia - acolo unde cultura o permite - e ceva gen rochita mulata cat mai scurta, fustita de 5 cm, eventual cu dresuri negre si tocuri inalte, pantalonasi - ceea ce nu e neaparat ok mai ales atunci cand zanele asiatice nu discern cu privire la estetica propriului corp, adica nu stiu sa se opreasca atunci cand nu le sta bine. Cele reusite sunt, intr-adevar, sexi...
Pe langa cascatul gurii la cladiri moderne, oamenii mi s-au parut cei mai interesanti - imbracati funky, imbratisati pe strada (ceea ce in Jawa nu se vede aproape niciodata), relaxati... Totusi, fata de zambetul cald al indonezienilor, care te imbraca si te linisteste, aici toti vanzatorii sau functionarii sunt acri si iti raspund de parca ti-ar face o favoare (hm... ar trebui sa ma simt ca acasa, in Romania)
Unul dintre lucrurile care imi plac mult la calatorii este posibilitatea de a invata lucruri direct de la cei care apartin culturii respective. Fiind Anul Nou chinezesc, am dat intr-un mall peste niste chinezi veniti sa vanda diverse obiecte de artizanat traditionale si Lingling m-a invatat cum sa fac un trandafir chinezesc.
Si cum anul asta am avut parte de doua sarbatori de Anul Nou, sa bem pentru inceputul calatoriei aflate sub semnul Tigrului!

A, si daca ajungeti prin Singapore, recomand hostelul Sleepy Sam - dragut si plasat strategic pe drumul spre Johor Baru (15 minute plimbare pe jos pana in Malaezia)

Yogya family

Rere (Indonesia), my housemate, and our favorite dancing gesture

Seba (Argentina), the rat and snake exterminator

















Gosia (Poland) - my travel partner

Kees (Australia), who was by my side in my most difficult moment in Jogja

Slawek (Poland), the unusual guy, waiting for his unusual princess. He was my first passenger when i learned how to ride motorcycle - so brave!

Desman (Indonesia) was my first motorcycle teacher in Yogya; he does not know what being sad means


MY TEACHERS















Alvi Lufiani - jewelry














Aria Sucitro - drawing and sketching

I've never been in front of such a huge unknown - the trip i am starting tomorrow, exacly 6 months after i arrived in Indonesia...
During this time, they (and not only; also Daniela (Ecuador), Luisana (Venezuela), Karli and Simon (Austria), Anna (Poland) and Titi (Indonesia) and...) have been my family, cared for me and laughed with me. I hope it won't happen like it always does - you never go to the aniversary of 10 years since highschool graduation - and we'll see each other soon!!!

Travelling St Valentine's !

On the 14th i’ll be leaving Jogja for another adventure. I will travel through southeast Asia before returning home – Singapore, Malaysia, Thailand, Cambodia, Laos, Myanmar, India and Nepal, for the first part.
Although Jogja chapter finished so soon, i am glad i found a place to return when things in Europe won’t work the right way or when i will want to retire. I learned a lot and i felt at peace here, living so close to art of all kinds, watching it taking form. I met interesting people and now the world seems much smaller and familiar because i have friends on all continents.
During my stay here a lot of people helped me. For some, I don’t even remember the names. The bule status brought me harassment, but also a lot of protection. Indonesian hospitality is amazing and i'll probably be considered a freak when i go back to Romania and smile to everybody on buses or on the street, as everyone does here naturally when they meet somebody else's eyes. Thanks, everyone, for showing me around, taking me in your cars or on your motorcycles...


foto - up The head of the village (kepala adat) in Kutai National Park (south Kalimantan) and his wife, a talented dancer














"Mister", who helped me get around Samarinda (Kalimantan) by his moto













Dicki (left), also known as the "head of the Mafia" due to his connections everywhere; to the right, the dayak woman who taught me how to make traditional jewelry from beads













The kids from Loksado (south Kalimantan) who accompanied me everywhere around the village













The Bear Family who were so warm and so caring when they hosted me in Banjarmasin, south Kalimantan














Glo, a very very dear friend - i hope her career will flourish in Jakarta













Anez, crazy guy, who came with me to he harbour in Surabaya (Jawa) to search for a cargo ship i wanted to hitchike to Banjarmasim. He also introduced me to this amazing Scotish couple who came all the way to Indonesia cycling !!!













The Korean group i met in Pulau Madura and we travelled around the island together













He took me by moto to the center of Pamekasan, the capital city of Madura, to watch the bull races













Siswi and Anthony, working as salespeople, were driving with me around Surabaya to show me around because they were afraid that the city is too dangerous for a girl alone



























Sanja, my friend from Slovenia, who hosted me in Bali













Sam's parents, who had 11 children. Active supporters of couchsurfing.org, their very very young souls are admirable














On April's (left) motorcycle I was driving my first 50 meters on Pantai Bira (Makassar, south Sulawesi), Sam is a huge fun of backpacking and Irma (right) cooks excellent food

Crazy Indonezia

Prima pe dreapta, padure neexplorata, va rugam, poftiti!














Uimirea din primele zile de a vedea atatea motociclete in trafic














Cu purcelul la plimbare


















Cinta terus!


















Din dragoste pentru arta, indonezienii picteaza orice


















Pui artistici














"Please, kiss my ass" - asta citeste mereu pasagerul meu de pe motocicleta


















Intelectualele si castravetele

Dirty Romanian language...

In grupul nostru, limba romana a prins reputatia de „limba porcoasa” datorita numeroaselor similaritati dintre cuvinte normale indoneziene sau din alte limbi si argou romanesc. Asa ca Sebastian a ajuns sa ma intrebe „Can you speak Romanian to your mother? You have such a dirty language!” Si asa a ramas – „you and your dirty Romanian language”...

- Pulau = insula
- Pula = de asemenea
- Sulawesi = numele unei insule cu forma nostima din arhipelag
- Kakah (citit caca) = frate mai mare
- Laba-laba = paianjen
- Bulan = luna
- Bagaimana = cum?
- Beli – a cumpara (cum zice un cantec la chitara „Beli dari pulau Bali” – cumparat din insula Bali)

Colegii s-au distrat si pe seama lui ‚eu fac” (fuck). Una dintre conversatiile la care se ajunge inevitabil intr-un grup international este „cum fac animalele in limba ta” (discutie pe care am avut-o chiar in prima seara in Jogja), dar si „invata-ma injuraturi”. Asa ca acum am in minte un dictionar intreg de injuraturi in spaniola si in poloneza si, la randul meu, ma tavalesc de ras cand ii aud pe Sebastian sau Slawek cu un ton inocent: „Sugi pula” sau „Sa te fut in cur”... sau pe RR pe care o amuza numele ceaiului indonezian „Futami” si traducerea lui in romaneste.
Cuvinte si intelesuri nostime m-au invatat chiar profesorii (ceea ce niciodata nu s-ar intampla in Europa). De la profesorul de la cursul de schite si desen stiu si alt inteles al cuvantului „burung” = pasare pentru ca m-a intrebat in clasa daca "stiu despre „burung”" referindu-se la piata de pasari. Bineinteles, toti colegii au izbucnit in ras pentru ca burung e cuvantul de argou pentru sexul masculin. De la profesoara de bijuterie stiu cuvantul „kentut” (a te partzai) si dupa ce l-am invatat, in casa noastra nebuna, am avut pentru o perioada, in loc de „salut, ce mai faci” conversatii de genul: „Kamu sudah kentut?” (Te-ai partzait deja?) – „Belum” (Inca nu) – indonezienii nu spun niciodata „nu”, preferand acest „inca nu”, cu speranta pentru viitor. „Itu tidak sopan!” – Nu-i politicos ce spui!

Sunt fata de patron!

Tata si-a tras afacere in... Samarinda, insula Kalimantan, Indonezia... si nu ne-a zis si noua!
Noroc ca are o fata care le afla pe toate















Restaurantul de fitze si mostenitoarea afacerii, cu fitzele din dotare

Sudah makan?

Ochiometric, n-ai zice ca poporul asta iubeste mancarea, daca te iei dupa aspectul lor de slabanogi. De fapt, cand ii intrebi ce mai fac, 90% din cazuri mananca, au terminat de mancat sau se pregatesc sa manance. Replica „sudah makan?” (ai mancat deja?) e un fel de intrebare de politete, de acelasi rang cu „ce mai faci?” Asa ca Islamul a nascocit sacrificiul potrivit pentru a demonstra credinta, facandu-i sa renunte, timp de o luna la distractia preferata – in timpul Ramadanului.
Seara, Jogja se invaluie in mirosul intim si primitor al mancarii calde, al fumului de sate, al tentatiei „roti bakar” – mahalaua inghesuita si draga.
Indonezienii mananca orez la fiecare masa, chiar si la micul dejun si au idei preconcepute legate de gusturile culinare ale vesticilor, despre care cred ca NU POT manca orez si ca nu suporta mancarea picanta. Foarte adevarat, calatoria in Asia iti cam schimba gusturile culinare, fie si din cauza faptului ca sosurile variind de la extrem de picant la dinamita iti cam anesteziaza papilele gustative, asa ca dupa cateva luni, mancarea nu mai are gust fara „sambal” (sos picant). Exista si restaurante unde sambalul nu e dinamita, dar nu acolo se afla distractia, ci in standurile care rasar pe strazi la apusul soarelui si servesc o varietate ametitoare de bunatati – mancare la tepusa – sate (carne de vita sau pui in bucati mici, trase in tepusa, pestisori fripti, oua de porumbel fierte si insirate pe un betisor), tempe (boabe de soia preparate cu un fel de fungus si taiate in felii care apoi se prajesc) si tahu (tofu), gorengan (diverse feluri de chiftelute vegetariene prajite), martabak (clatita umpluta cu carne si verzaturi), banane prajite si tot felul de alte prajiturele...
Mentinerea siluetei nu se afla pe „to do list” in Indonezia avand in vedere ca mancarea traditionala se bazeaza in proportie de 80% pe prajeli si pentru bauturi se foloseste foarte mult zahar! Pe de alta parte, totul este natural si e preferabila o farfurie de orez unor felii de paine cu chimicale (indonezienii mananca incredbil de mult orez la o masa, care are si rolul de a atenua gustul picant al mancarii).
Inainte de a calatori in Indonezia e bine sa va faceti vaccinurile anti-hepatita, iar apoi sa inchideti ochii la aspectul igiena alimentara si sa incercati cu incredere mancarea vanduta pe strada (e cea mai delicioasa, iar eu nu am avut nici macar o data probleme cu stomacul in sase luni in care am mancat oriunde), fara sa va uitati prea atent unde e preparata si cum, cat de curate sunt paharele, etc. Toate dughenele par insalubre, dar asta e parte din atmosfera si din distractia de a descoperi gustul locului. Dupa cateva luni, nu mai aveam nici o problema sa punem in cafea zahar cu furnici („extra protein” J) sau sa bem es-jeruk (limonada) in care s-a inecat cate o musculita. La toate s-a adaugat si replica de ironizare a sclifositilor – You are so „bule”!
Jeruk (geruc) – un fruct la limita dintre lamaie si portocala – e baza pentru cea mai populara bautura de aici. Fiind o tara musulmana, berea se gaseste doar in unele supermarketuri si in restauranele pentru bule (brandul indonezian se cheama Bintang (stea). Indonezia are un singur fel de vin „Orang tua” (Parintii) care are gust de sirop de tuse. In Jogja, pe strada Sosrowijayan, in fata supermarketului Circle K, vinerea seara se strang 50-60 de oameni care stau in fara supermarketului (Vizavi e Bintang cafe, un local pentru bule cu muzica live), beau bere si rontaie alune de pamant – e o ocazie buna pentru a cunoaste alti calatori sau pentru a socializa cu indonezienii.